Huszonharmadik rész-Episodul Douăzeci şi treia

Huszonharmadik rész-Episodul Douăzeci şi treia

	Isten Éltesse.

Magyarul
Folytatás az előző részből.

Bekerítve, a trió Yusin, Deokman, Bidam, fel vannak készülve a katonák támadására.
A Hwarang megmenekíti Deokmant a köteleitől.
Bidam felveszi állását, amit kezdünk megismerni, mint újlenyomatát.
Ki fogja elkezdeni?
Seolwon csak figyel.
És Bidam egy mozdulattal megadja a jelet.
A támadás megkezdődött.
A csetepaté vad.
A katonák hiába akarnak a lányhoz férkőzni, vagy Yusin, vagy Bidam vágja el útjukat, és az emberek hullnak, mint a legyek.
A két férfi együttműködve dolgozik.
Mindegyikük a saját tájékán takarít.
Bidam kardjával töröl, Yusin a botjával sepreget.
Egyik pillanatban, Deokman háta védetlen marad, és egy csoport kihasználni akarja ezt a tényt.
A Hwarang, mikor észreveszi, nem gondolkodik, eldobja a botot.
Csontok roppanása hallatszik.
Odaszalad, és még kardokat zsákmányol, a két katona életének kárára.
Egyik pengét Deokmanhoz dobja, hogy magát védje.
Bidam a másik oldalon repül és vág.
Minden villanásával, egy ember a Teremtőhöz siet.
Egy másik mozdulat, egy másik megy a társa után.
Seolwonnak megérzése kezd támadni.
Bidam mozgása, és harci stílusa, túlságosan ismerős neki.
Emlékezteti Munno harcára.
Túl nagy a hasonlóság.
Bidamot több oldalról lerohanják, de kihúzza magát a slamasztikából nem nagy erőfeszítéssel, csúszkál a pályán, befékez, megfordul, és megint egy pár katona meghal.
A két férfi őrli az embereket, mint valami húsvágók.
Yusin a Hwarangok, Bojong, Seokpum, Seolwon csoporthoz ér.
Meg akarják támadni, de Seokpum egy kézfenntartással leállítja a férfiakat.
Most ő van soron.
Egyszer megverte ezt a faluról érkezett Hwarangot.(emlékeztek, mikor Yusin Shilla fővárosába érkezett, kikapott Seokpumtól, és a zászlójukat elszaggatták)
Akkor csak egy játékféle volt, de most életre, halálra szól.
Yusin felveszi az ismert állását.
Seokpum mosolyog, és egy üvöltéssel Yusinnak ugrik.
De most nem egy kezdővel áll szemben.
Néhány kecses mozdulat, és Seokpum fegyvertelen marad.
Földre esve, szemeivel tele félelemmel, Yusin utolsó csapását várja.
De közbelép Bojong, és megmenti a társát a halál torkából.
A két Hwarang pengeélei szikrát szór.
Heves összecsapás.
Seolwon nézőközönség, fia győzelmét várja.
De Yusin üt egyet, lendülésbe lép, és a kard suhogása hallatszik.
Yusin pengéje mindent vág, ami az útjába kerül.
Eltöri a kardot, elszakítja Bojong bőrmellényét.
Csupán egy hajszállal közelebb, és Bojong alulról szagolja az ibolyát.
Mindenki meglepődik eme erőtől.
Yusin most ébred rá, mit is mondott Munno a képességeiről.
Seolwon tovább nem vár, és megadja a jelet az általános rohamra.
Segítség érkezik, Santakkal az élen, ők is belépnek a csatába.
Bidam gyorsan dönt.
Túlságosan sokan vannak.
Menekülni kell.
Még néhány vágás, és az út szabad.
Yusin Deokmant kézen ragadja, és ezek hárman, sebességre kapcsolnak.
A többiek utánuk.
Elérnek egy sziklához, lent a folyó.
Összenéznek, és a vízbe ugranak.
Seolwon őrjöng, a menekülteket meg kell keresni, egy kő sem maradhat ki.
Alább, a trió kimászik a folyóból.
Bidám nagyszájjal röhög, boldog ahogyan végeztek a katonákkal, és ahogy sikerült eltűnniük. Yusin a lányt próbálja visszahozni az élők sorába, szájtól szájig lélegeztetéssel.
Deokman ruhája kigombolva, és Bidam valamit észrevesz.
Hoppá, ez a Nangdo lány.
Most már érti miért nem harcolt Deokman erőből.
A lány vizet köp, és feléled Yusin aggódó figyelése közepette.
Bidam még kérdéseket tesz fel, de ahogy nem kap választ, egyedül beszél.
És elmondja, ami felmérgesíti a Hwarangot.
A lány öngyilkos akart lenni.
Micsoda? Hogyan? Igaz ez? Lehetetlen!
Deokman csak ül, és a semmibe bámul.
Elérnek egy barlangba, ahol elrejtőzhetnek egy időre. Jól tudják, Seolwon el akarja kapni őket, ha a földet is fel kell fordítsa.(Éppen most adta ki a Miniszter a parancsot, hogy egy csoport menjen faluba, ahol Bidam él mondása szerint, és a többiek kutassanak tovább.)

Egy szusszanásnyi idő után, Yusin, szidni kezdi Deokmant. (mi mást is várhattunk volna tőle?)
Bolond. Azt hiszi, hogy az élete értéktelen, és ezért kell eldobni?
És mi van vele, Yusinnal? Miért akarja ő mindenáron megmenteni?
Nem gondol az anyukájára, a Hercegnőre, Yusinra?
Egy percre, a lány, csak néz, mintha semmit sem hallott volna, de helyrejön, ahogy tudjuk róla.
Nem hagyja magát. Felszökik és ordít.
Nincs más választás! Ez van! Neki meg kell halnia!
És elszalad. Minél távolabb akar lenni, hagyják őt békén.
Bidam, ül, semmit sem ért, és csak hallgatózik.
Yusin a lány után.
Mikor utoléri, megadja a lehetőséget.
Igen. Van egy út. Mindketten távozzanak Shillaból.
Mindent hagyjanak, és együtt menjenek el, akkor nem lesz keresve, nem lesz hajszolva, nem lesz vadászva.
És érkezik Deokman reakciója felemelt hangon.
Miért? Miért kell Yusinnak is ugyanaz a sorsa legyen, mint neki?
Miért akarja a férfi itt hagyni a múltját, családját, Shillát?
Vajon szerelmes bele?
Mivel Yusin nem válaszol, a lány tovább érvel.
Ha nem az, akkor miért?
És megint el akar rohanni.
De a férfi elkapja a kezét, és megállítja a lány lendületét.
Mélyen Deokman szemébe néz, kitárja szívét, megmutatja az érzését ami testét égeti, előadja a régen megláncolt titkot, kimondja a lelkében elásott szavakat.
„Sohasem mondtam, hogy nem szeretlek”
Deokman néma marad. Nem erre várt.
Még a madarak is megálltak a csiripelésben, a legyek sem zümmögnek.
Az egész természet a tanúja ennek a vallomásnak.
Most olyasmi történt, ami hihetetlen volt.
Deokman replika nélkül maradt.
Yusin, még egy pillanatra a lányra néz, elengedi a kezét, elballag a barlangba, és a tűz mellé ül.
Vége. Kimondta. Nincs már értelme takargatni, mit érez Deokman iránt.
A lány, bólogat, és a férfi után bámul, aki eltűnik a barlang sötétjében.
Most már majdnem mindent ért. De valami felfoghatatlan.
Valami nincs rendjén. Yusin téved. Összekeveri a szimpátia érzését a szerelemmel.
Nem akarja elhinni.
Elmegy a férfi után, el is mondja amit gondolt.
De Yusin eltökélt.
Nincs már mitől félnie. Most már megtudta Deokman az utolsó érzését, ami nem volt feltárva a világnak. Mélyről mondja, amit már tud, amit nagyszájjal régóta akart kikiabálni.
Ő, Yusin, őt választotta, Deokmant!
Ott, a börtönben, azt hitte, elveszíti az eszét.
De mostantól, senki, de senki, nem tesz rosszat a lánynak, senki sem fogja megérinteni Yusin beleegyezése nélkül, még Deokman sem tudja ezt megtenni. És megint megtörténik az elképzelhetetlen.
Megint Deokman szó nélkül marad.
Könnyes szemekkel, egy hangot sem ad ki, Yusin szemében néz, ahol egy határozott lelket lát, hallgat, és meditálni kezd azon, amik elhagyták a férfi ajkát.
Bidam, csendben, nyitott füllel áll, és kettőjükön nevet magában.
Nem tudja visszatartani magát, és mikor kilép a barlangból, hahotázva kacagni kezd.
Tetszik neki, ahogyan Yusin beszél, még amaz szavait is utánozza.
Nem veszi észre, a sziklákon megjelennek Seolwon emberei.
Szerencséjére, jó időben lelépett, és ezek nem találnak semmit.

Nem is kel mondjam, mekkora zűrzavar van a palotában.
Mintha valaki méhkast vetett volna be a rókák odújába.
Mindenki szalad, ahová csak tud.
CheonMyeong Alcheonhoz megy, és segítségét kéri.
Ahogyan kezdtük megismerni a Hwarangot, egyszerű válasza van.
Nem azért kockáztatja az életét, mert Deokman Hercegnő, (CheonMyeong elmesélte az egész történetet) hanem mert Deokman és Yusin a barátai. Pont. Mást még hallani sem akar.
Este, Alcheon csapata, és a Yusiné, elindulnak egyűt a Hercegnővel, a barátaink megmentésére.
A Király mikor megtudja, hogy a lánya „kirándulni” megy, kiadja az uralkodói parancsot.
Imjong a csapatával el kell mennie megvédeni a Hercegnőt.
S még találja meg a Yusin, Deokman párocskát, és vigyázzon reájuk.
A hangyabolyban a válaszokat keresik.
Most Sejong nagynak tudja adni magát.
Hajong az apja mellett van, és berzenkedik, ordít, integet.
A Hwaebaeknek folytatódnia kell. Még mindig náluk van Sohwa. (aki szegény, együtt van Jukbanggal és Godoval, bezárva, és a pap néhanapján elmegy hozzájuk. Ez a szerzetes, mikor éppen Sohwat akarta meggyógyítani, éppen kulcsot lopott a két Nangdonak. De ugyanez a pap egy titkos gyülekezetnek, a Gaya-i Ellenállás, célpontja lesz. Hoppá. Yusin nem Gayaból való? Hm)
De Mishil lecsendesíti a haragosokat, nagyon jól tudja, ebben az esetben, nem elég ha csak szemtanúid vannak, kell még a bizonyíték is, Deokman. Sohwaval nem érnek semmit még. Chilsuk még mindig azt tudja, Sohwa a Királynál van. Ha értesül a Hwarang, hogy a nő mindvégig náluk volt, nem lehet tudni hogyan lép fel. (Mishil, te ténylegesen mindenre gondolsz)
Seorinak más terve van. A papnő lát valamit. Deokman Mishil ellensége. De nem akárki, hanem az a személy, akiről szól a prófécia. Deokmant meg kell ölni.
De hogyan? Legjobb barátjához fordul, akivel az összes hókusz-pókuszokat kitalálták, Misaenghez. Egy kis halandzsa a csillagjegyekről, és Misaeng a Papnő pártján van. A férfi fiához megy, Daenambohoz és kiadja az ítéletet. Deokman minden áron meg kell halnia. Emez Seolwonnál jelentkezik (aki azt hiszi, Daenambot Mishil küldte, mert ő tehetetlen volt) de hiába mondja a Miniszter, hogy Deokmant élve kell elkapni, amit az apja mondott feljebbvaló, és mérgezett nyilakat készít elő.
De hol is van Deokman? Ezt a kérdés teszi fel mindenki.
Mi jól tudjuk hol.
Yusin, miután kijön a barlangból, keserű szájízzel de megbocsájt a fát szedő visszatérő Bidamnak, a börtön jelenetéért.
De Seolwon emberei a közelben vannak.
Hárman tanácskoznak.
Valahogyan, el kell tűnniük Shillából.
De hogyan? Bidamnak van egy ötlete. Hajóval. És tudja, miként szerezzen egyet. Elmegy a faluba segítséget kérni a Mesterétől.
Ketten várják meg itt, míg ő megjön, és akkor távoznak mindhárman.
(Apropó Bidam. Miért akarsz egyűt működni ezekkel az emberekkel, akiket nem is ismersz? Akcióért? Kalandban van velük részed? Míg velük lehet ölni, sőt kell, addig Munno mindig megpúpol ha kiontasz egy életet? Vagy meguntad a növénygyűjtést? Vagy csak. Csupán hobbiból?)
Bidam bemegy a faluba, és keresi a Mesterét, de nem találja. (mielőtt távozna, kap egy tanácsot Yusintól. Óvakodjon a lila és a vörös ruhába öltözött emberektől) Lesben áll, tudja, valahogy, valaki a faluból, elmegy Munnohoz.
A többiek is a falu orvosát keresik.
CheonMyeong, amikor a faluba ér, először Yusin apjához robog, és mint egy igazi Hercegnő leszidja az őreget, azért amit tenni akart. Kim SeoHyeon azt hiszi, hogy ő, CheonMyeong, nem tud úgy viselkedni mint Mishil? Azonnal változtassa meg az embereinek kiadott parancsot. Deokmant nem megölni, megmenteni kell. Yusin apja bocsánatot kér, és gőzerővel nyomokat kezd keresni, hol találhatják meg Deokmant.
És az első lépés az lenne, ha meglelnék a falu orvosát. Seolwon ugyanígy. Ő is ezt a medikust keresi.
Munno, Munno. Megint a Kulcs lettél. Kicsoda ér hozzád előbb?
Megmondom én. Senki. De jellemed elegendő egyeseknek.(Mi lett volna, ha tudták volna hogy Orvos=Munno. Oau!)
Alcheon, mikor azt hallja, hogy ez az orvos, nem hagyja egykönnyen el a betegeit, és meglát egy nőt egy babával a sötétben szaladva, megérez valamit, és lopakodva követi ezt a nőt, azt híve, így megtalálja a keresett embert.
Bidam, egy tetőről mindent lát, és ő is nekikezd ennek a bújócskás játéknak.
Ember, lehet te nagyon jó vagy a harcban, de itt még van mit tanulnod.
Alcheon gyorsan rájön, valaki a hátuk mögött van, néhány mozdulat, és Bidam egy pár kihúzott kardal az orra előtt ébred. Ne higgyük, Bidam remegni kezd. Nem. Nem is jöhet szóba. Nem a kardal van baja, vagy a katonák számával. Bidam fejfájását Alcheon ruhájának színe okozza. Sárga az. Na de erről a színről Yusin nem említett semmit. Most mit tegyen? Mint Hamlet felteszi a kérdést. A sárga barát vagy ellenség? Hm. Szerencséjére (legyünk őszinték, Alcheonra is) megjelenik a Hercegnő Yusin kadétjaival.
Bidam végre választ kap. Ahogy ez a két katonának kék ruhájuk van, (mint Yusinnak és Deokmannak is), most el tudja vezetni ezt a kis csoportot a barlangba maradt barátokhoz.
De, Bidamot már nem lehet az orrától vezetni.
Éppen a barlang előtt, egy mozdulat és a két Nangdo fenyegetve vannak a pont tőlük zsákmányolt kardokkal.
Mivel még bajai vannak ezekkel az emberekkel, ráveszi őket, hogy hangosan mondják nevüket.
Úgy Goksaehun, mint Daepung elvégzik a kérést.
Deokman meghallja a hangokat, és felkölti Yusint.
Emez azt hiszi, lehet egy csapda.
Kint a Hercegnő Bidamot szidja.
És ezzel megkapja Yusin a megerősítést.
Kijönnek a sötétségből a párocskánk.
Bidam, lassan kisétál a helyzetből, de valami fontosat tudott meg. Itt nem egy pár menekülő katonáról, és Hwarangról van szó. Itt valami nagyobb van, Hercegnők, Királyi család.
És a folyóparton az ikrek újratalálkoznak a sötétben.
Örömkönnyek hullnak.

A kis csoport egy hegyi házikóba húzódik meg.
Alcheon az embereivel felügyeli a környezetet, hogy nehogy valaki megtudja a helyzetüket, és ne zavarja a lányok csendjét.
Mindketten a házban üldögélnek, Yusin az ajtó előtt sétál.
A beszélgetés nehezen indul.
És CheonMyeong kimondja az igazságot.
Deokmannak távoznia kell. Nem tudja már megvédeni, nem tud már semmit sem tenni.
Mesél a királyi család hatalomnélküliségéről, a közös nem játszásról, a közös nem élhetésről mint testvérek, az eldobott évekről, az elveszett álmokról.
Mindkettőjüknek nehéz. Nyelik a könnyeket. Boldogság is, de keserűség is.
CheonMyeong megmutatja Deokmannak a hozott ajándékot.
Egy hercegnői ruha, ugyan olyan mint az övé.
Az anyukája varrta. Ő volt az, aki egy anya lelkével, hiába látta csupán egyszer, elkészítette ezt a ruhát a lányának.
Fel kell próbálnia.
És a Hercegnő kimegy beszélni Yusinnal.
Elég volt. Most már tényleg akarja, hogy Mishilnek vége legyen. Idáig volt, a cérna elszakadt.
S mikor éppen Yusin támogatását akarja kérni, hogy tovább folytathassa a harcot, a Hwarang térdre rogyik.
Yusin előadja óhaját..
Nem tud többé a Hercegnővel maradni. Elmegy Deokmannal. Vigyázni akar rá, vele akarja leélni az életét.
Mintha valaki tőrt forgatott volna CheonMyeong szívében, oly fájdalmas ez az érzés. Egy egész világ összeomlott. Alig tudja még erővel, és most ez a gyónás is. Érzi, ahogyan az utolsó remény is elfolyik a testéből.
A száj kiszárad, levegő nincs már, a lábak reszketnek.
Itt a vég?
A férfi, kit titkon szeret, mást választott.A húgát.
Érzi, elájul.
De megjelenik Deokman Hercegnőnek öltözve, és CheonMyeong összeszedi magát. Nem. Nem láthatja Deokman, milyen csata zajlik a lelkében.
Visszafordul a házba, hogy fésűt hozzon, hogy húga haját megrendezze. (de azt hiszem, egy sort sír odabent, anélkül hogy lássa valaki)
Deokman érez valamit. Yusin szerelemmel telített szemekkel nézi. Első alkalom, amikor Deokmant női ruhába látja. Csinos.
A lány megpróbálja más irányba terelni a beszélgetést, de Yusin közbeszól.
Elmondta a Hercegnőnek a döntését. Deokmannal megy.
Most a lányon a sor, hogy elárulja CheonMyeong titkát.
Lehet, Yusin nem tud róla, de a Hercegnő érez valamit iránta.
A férfi, egy mélyről feltörő sóhajjal, megmutatja mit gondol.
CheonMyeong kijön, és a két lány elhelyezkedik a fa alatt.
A természet is szomorú. Nem hallatszik semmi, csak a könnyedén földre hulló levelek zaja, mintha a fa is a két lány sorsát siratná.
Itt egy drámai dolog történik.
És a borús őszben, a Hercegnő Deokman hosszú haját fésüli.
CheonMyeong kérésére, hogy Deokman csak egyszer szólítsa nővérének, a lány habozik, de megígéri, így fogja hívni legközelebb.
Vajon lesz ez valaha?
Deokmannak van még mondani valója. Yusinról. Miután eltávoznak ezekről a tájakról, visszaküldi a férfit. Jól tudja, mit jelent Yusin a Hercegnőnek, Shillának. De addig szüksége van rá, hogy ne legyen egyedül, hogy ne féljen.
De visszaküldi Yusint, megígéri.
És CheonMyeong meghozza döntését, talán egyik legnehezebbet az életében. Lehet megszakad a szíve, lehet egyedül fog átkelni a sötétségen, de azok a személyek boldogsága, akiket a legjobban szeret, mindennél többet ér.
Letérdel húga elé, megfogja kezét, és kéri, könyörgi, ne tegye ezt.
Menjen minél távolabb, és élje életét, mint nő, Yusin oldalán.
Feledjen el mindent, a Felséget, anyukáját, őt, és legyenek boldogok.
Még akar valamit mondani, lenyeli, de mi halljuk gondolatait.
Éljen így helyette is.
Így kell tennie.
És a fa tovább sír, ilyen önfeláldozás láttán.
Közelben, Yusin és Alcheon az ikreket nézik.
Yusin megkéri barátját, vigyázzon a Hercegnőre, és elmondja döntését.
Emez, egy kis habozás után, elmeséli a királyi esküvő tervét.
Yusin most érti meg, miért viselkedett így az apja, de most már semmi sem számít.
Tudja, mit érez a Hercegnő iránta, de ő egy olyan ember, aki azt teszi, ami a szívében van, és ez meg nem változtatható.
Bidam, egy saroknál, csak bámulja ezt a csendéletet.
De ez az idillnek egyszer vége szakad.
Kint a keserű valóság várja őket.
Bojong, és kereső csapata, kezdenek túlságosan közeledni.
Gyorsan el kell tűnni erről a helyről.
Deokman újra katonaruhába bújik, és a kis csoport egy terven gondolkodnak, hogy biztonságban a folyóhoz érhessenek.
Még kell találniuk egy megoldást, hogy ne találjanak rá Deokman nyomára.
CheonMyeong a húga hercegnői ruhájára pillant.
Egy ötlete támad.
A kadétok a helyükre sietnek.
De valaki itt maradt, és leselkedve figyeli a látszólagosan elhagyott házat.
Daenambo ez a személy, és várakozik.
Odabent, a lányok búcsúzkodnak, a két Hwarang szeme láttára.
Egy utolsó ölelés, egy utolsó könnycsepp.
És………….
Fojtatás a következő részben.

În Limba română Continuarea din episodul anterior. Încercuiţi, trioul Yusin, Deokman, Bidam sunt pregătiţi pentru atacul soldaţiilor. Hwarangul, eliberează pe Deokman de frînghii. Bidam ia poziţia pe care începem să cunoaştem ar fi amprenta lui. Cine va începe? Seolwon se uită doar. Şi Bidam cu o mişcare dă semnalul. Atacul a început. Lupta este crâncenă. Degeaba vor soldaţi să ajungă la fată, ori Yusin, ori Bidam tai calea lor, şi cad oamneii ca muştele. Cei doi bărbaţi lucrează în sincron. Fiecare face curăţenie pe partea lui. Bidam cu spada şterge soldaţii, Yusin cu bâta lui mătură. La un moment, spatele lui Deokman rămâne fără apărare, şi un grup vor să profite acest lucru.. Hwarangul, când observă, nu stă pe gânduri, aruncă băţul. Se aude pârâitul oaselor. Fuge acolo şi mai procură săbii pe dauna vieţilor celor doi soldaţi. O spadă aruncă spre Deokman, ca să se apere singură. Bidam pe partea celălaltă zboare şi taie. Cu fiecare sclipire a lui, un om se duce la D-ul Creator. Altă mişcare, alta se duce după colegul lui. Seolwon începe să aibă o presimţire. Mişcările lui Bidam, şi stilul de luptă, prea sunt cunoscute pentru el. Aminteşte de lupta lui Munno. Prea mare este asemănarea. Bidam este atacat din mai multe părţi, dar iese din încurcătură fără un mare efort, alunecă pe teren, frânează, se învârte, şi încă câteva soldaţi mor. Cei doi bărbaţi macină oamnei ca nişte maşini de tocat. Yusin ajunge la grupul de Hwarangi, Bojong, Seokpum, şi Seolwon. Vor să atace, dar Seokpum opreşte cu o ridicare de mână bărbaţii. Acum e rândul lui. Odată a bătut pe acest Hwarang venit de la ţară.(vă aduceţi aminte, când Yusin, a venit în capitala Shillei, a primit bătaie de la Seokpum, şi steagul lor a fost rupt) Atuci a fost numai un fel de joc, dar acum este vorba pe viaţă şi pe moarte. Yusin ia poziţia de luptă cunoscută. Seokpum zâmbeşte şi cu un urlet sare pe Yusin. Dar acum nu are în faţă un începător. Câteva mişcări graţioşi, şi Seokpum rămâne dezarmat. Căzut la pământ, cu frica în ochi, aşteaptă ultima lovitură a lui Yusin. Dar Bojong intervine, şi scapă pe colegul lui din ghearele morţii. Lamele celor doi Hwarangi scot scântei. O luptă aprigă. Seolwon este spectator, aşteaptă victoria fiului. Dar Yusin dă o lovitură, ia elan, şi se aude fâşâitul sabiei. Spada lui Yusin taie, tot ce întâlneşte în cale. Sparge sabia, rupe vesta din piele a lui Bojong. Numai un fir de păr mai aproape, şi Bojong mirosea floarea de jos. Toţi rămân miraţi de asemena forţă. Yusin acum realizează, ce a spus Munno despre capacităţiile sale. Seolwon nu mai aşteaptă, dă semnalul de atac general. Apar ajutoare în frunte cu Santak, intră şi ei în luptă. Bidam ia decizia repede. Sunt prea mulţi. Trebuie să fugă. Încă câteva tăieri, şi calea este liberă. Yusin prinde de mână pe Deokman, şi cei trei, iau viteză. Ceilalţi după ei. Ajung pe o stâncă, jos râul. Se uită între ei şi sar în apă. Seolwon este turbat, fugari trebuie căutaţi, nici o piatră nu trebuie omis. Mai jos, iese trioul din fluviu. Bidam râde cu gura mare, este bucuros de felul cum au terminat cu soldaţii, şi cum au reuşit să dispare.Yusin încearcă să readucă pe fata în rândul trăiţiilor, cu respiraţia gură la gură. Înbrăcămintea lui Deokman este deshis, şi Bidam vede ceva. Hoppa, acest Nangdo este fată. Acum înţelege de ce nu lupta Deokman cu forţa. Fata scuipă apă şi revine în viaţă sub privirea grijulie a lui Yusin. Bidam mai pune întrebări, dar cum nu primeşte răspunsuri, vorbeşte singur. Şi spune ce enervează pe Hwarang. Fata a vrut să se sinucidă. Ce? Cum? Adevărat? Imposibil! Deokman stă numai şi holbează în nimic. Ajung la o peşteră, unde pot să se ascundă o vreme.Ştiu bine, Seolwon vrea să prindă pe ei, chiar dacă trebuie să răstoarnă tot pămîntul.(Chiar acum a dat Ministrul ordinul,ca un grup să plece în sat, unde a spus Bidam că trăieşte,şi ceilaţi să caute mai departe.) După un timp de tragere de aer, Yusin, începe să-l certe pe Deokman. (la ce altecva să aşteptăm de la el?) Este nebună. Crede că viaţa ei este fără valoare, şi pentru asta trebuie aruncată? Şi ce este cu el, cu Yusin? De ce vrea el ca ea să fie salvată cu orice preţ? Nu se gândeşte la mama sa, la Prinţesa, la Yusin? Un minut, fata, se uită cum n-ar fi auzit nimic, dar revine, cum o ştim. Nu se lasă. Sare sus, şi zbiară. Nu există altă soluţie! Asta e! Ea trebuie să moară! Şi fuge. Vrea să fie cât mai departe, să fie lăsată în pace. Bidam, stă, nu înţelege nimic, şi ascultă numai. Yusin, după fată. Când ajunge în urmă, dă soluţia. Da. Există o cale. Să plece amândoi din Shilla. Să lase totul şi să plece împreună, atunci n-o să fie căutată, n-o să fie hărţuită, n-o să fie vânată. Şi vine reacţia lui Deokman pe un ton ridicat. De ce? De ce trebuie ca şi Yusin să aibă parte de soarta ei? De ce bărbatul vrea să lase trecutul lui, familia lui, Shilla? Oare este îndrăgostită de ea? Cum Yusin nu răspunde, fata argumentează mai departe. Dacă nu este, atunci de ce? Şi iar vrea să fugă. Dar bărbatul îl prinde de mână, şi opreşte elanul fetei . Se uită adânc în ochi lui Deokman şi deschide inima, arată sentimentul ce arde trupul, spune secretul de mult înlănţuit, rosteşte cuvintele îngropate în suflet: „Nu am spus niciodată, că nu te iubesc” Deokman rămâne mută. La asta n-a aşteptat. Şi păsările s-au oprit în ciripitul lor, nici muştile nu bâzâie. Toată natura este martor la această mărturisire. Acum s-a întâmplat ceva, care era imposibil. Deokman a rămas fără replică. Yusin, mai uită o clipă la fată, lasă mâna, pleacă în peşteră şi stă jos lângă foc. Gata. A spus. Nu mai are rost să ascundă, ce simte pentru Deokman. Fata, dă din cap, şi se uită după bărbatul care dispare în întunericul peşterii. Acum înţelege aproape totul. Dar este ceva de neconceput. Ceva este în neregulă. Yusin greşeşte. Amestecă sentimentul de simpatie, cu cea de dragoste. Nu vrea să creadă. Se duce după bărbat, şi chiar îi spune la ce a gândit. Dar Yusin este prompt. Nu-i mai este frică de nimic. A aflat acum Deokman şi de ultimul sentiment care nu a fost arătat lumi. Spune din adânc, totul ce a gândit, ce ştie, ce a vrut să urle cu gura mare de mult. El, Yusin, a ales pe ea, pe Deokman! Acolo, în închisoare, a crezut, pierde minţiile. Dar, de acum încolo, nimeni, dar nimeni, nu va face rău fetei, nu va atinge niciodată de ea fără permisiunea lui Yusin, nici chiar Deokman nu poate să facă asta. Este ca un jurământ, aşa serios spune aceste cuvinte Yusin. Şi iar se întâmplă neimaginabilul. Iar Deokman a rămas fără cuvinte. Cu ochi înlăcrimaţi, nu scoate nici un sunet, se uită în ochi lui Yusin,unde vede un suflet hotărât, ascultă, şi începe să mediteze la tot ce a ieşit din gura bărbatului. Bidam, în linişte, stă cu urechile deshise, şi zâmbeşte în sine de cei doi. Nu mai poate abţine, şi când iese din peşteră, începe să râdă în hohote. Îi place cum vorbeşte Yusin, chiar imitează cuvintele acestuia. Nu obervă, pe stânci apar oameni lui Seolwon. Spre norocul lui, în timpul potrivit a plecat, si aceştia nu găsesc nimic. Nici nu trebuie să spun ce agitaţie este în palat. Cum ar fi aruncat cineva un cuib de viespi în odaia vulpilor. Toată lumea fuge unde poate. CheonMyeong, merge la Alcheon, şi cere ajutorul lui. Cum am început să cunoaştem pe Hwarang, are un răspuns simplu. Nu riscă viaţa lui, pentru că Deokman este Prinţesă ,(CheonMyeong i-a povestit toată istoria), ci pentru că Deokman şi Yusin sunt prieteni lui. Punct. Altceva nici nu vrea să audă. Seara, echipa lui Alcheon, şi a lui Yusin, pornesc împreună cu Prinţesa, pentru salvarea prietenilor noştrii. Regele când află că fata sa se duce în „excursie” dă porunca regală. Imjong cu echipa trebuie să se ducă să apere pe Prinţesa. Mai să găsească şi pe perechea Yusin, Deokman, şi să aibă grijă de ei. În muşuroi, se caută răspunsuri. Acum Sejong poate să se dea mare. Seolwon a greşit foarte mare când a trimis acel porumbel cu vestea prinderii lui Deokman. Hajong este alături de tatăl lui, şi se agită, urlă şi gesticulează. Hwaebaecul trebuie continuat. Încă mai au pe Sohwa.(care săraca, este împreună cu Jukbang, şi Godo, închişi, şi preotul se duce la ei câteodată. Acest preot, mai când vroia să vindece pe Sohwa, mai fura o cheie pentru cei doi Nangdozi. Dar tot acest preot a devenit şi ţinta unei organizaţii secrete, Rezistenţei din Gaya. Hoppa. Yusin nu este din Gaya? hm) Dar Mishil, calmează spiritele, ştie ea bine, în acest caz, nu este de ajuns să ai numai martori, trebuie şi dovada, trebuie şi Deokman. Cu Sohwa încă nu poate să facă nimic. Chilsuk aşa ştie încă, Sohwa este la Rege. Dacă află Hwarangul, că femeia tot acest timp a fost la ei, nu se ştie cum reacţionează. (Mishil, tu chiar te gândeşti la toate aspecte) Seori are alt plan. Preoteasa vede ceva. Deokman este duşmanul lui Mishil. Dar nu oricare, ci acea persoană, de care este vorba în profeţie. Deokman trebuie omorât. Dar cum? Apelează la prietenul lui cel mai bun, cu care născotoceau toate hocus- pocusurile, la Misaeng. Cu nişte habla babla despre zodi, şi Misaeng este alături de Preoteasă. Bărbatul merge la fiul lui, Daenambo, şi-i spune verdictul. Deokman trebuie să moară cu orice preţ. Acesta se prezintă la Seolwon, (cine crede, că Daenambo a fost trimis de Mishil, fiind că a fost el neputincios) dar degeaba spune Ministrul, că Deokman trebuie prinsă în viaţă, ce a zis tatăl său este mai presus, şi prepară săgeţi otrăvite. Dar unde este Deokman? Această întrebare pune toată lumea. Ştim noi bine unde. Yusin, după ce iese din peşteră, cu un gust amar, dar iartă pe Bidam revenit cu nişte lemne, pentru faza cu închisoarea. Dar oamenii lui Seolwon sunt pe apropiere. Cei trei stau la sfat. Cumva, trebuie să dispară din Shilla. Dar cum? Bidam are o idee. Cu vaporul. Şi ştie cum să procureze una. El se duce în sat pentru a cere ajutorul Maestrului său. Cei doi să aştepte aici, pînă când vine el, şi apoi pleacă toţi trei. (apropo Bidam. De ce vrei să colaborezi cu aceşti oameni pe care nici nu-i cunoşti? Pentru acţiune? Cu ei ai parte de aventură? Cu ei ai voie să omori, chiar trebuie, pe când Munno te bate de fiecare ori când stingi o viaţă? Sau te-ai plictisit de culegera plantelor? Sau aşa. Numai din passiune.) Bidam se duce în sat şi caută Maestrul lui dar nu-l găseşte. (înainte să plece, primeşte sfat de la Yusin. Să aibă grijă de oameni îmbrăcaţi în violet şi verde) Stă la pîndă, ştie, cumva, cineva din sat , va pleca la Munno. Şi ceilalţi tot pe doctorul satului caută. CheongMyeong când ajunge în sat prima dată se duce la tatăl lui Yusin, şi ca o Prinţesă adevărată ceartă pe bătrân pentru ce a vrut să facă. Kim Seohyeong crede că ea, CheonMyeong nu poate să facă aşa ca şi Mishil? Îmediat să schimbă porunca dată oamenilor lui. Deokman nu trebuie omorâtă, ci salvată. Tatăl lui Yusin cere iertare, şi începe să caute indicii, unde pot găsi pe Deokman. Şi primul pas ar fi să găsească pe doctorul satului. Seolwon tot aşa. Şi el caută acest doctor. Munno, Munno. Iar ai devenit Cheia. Cine ajunge la tine primul? Spun eu. Nimeni. Dar caracterul tău ajunge pentru unii.(ce ar fi fost, dacă ştiau că Doctorul=Munno. Oau!) Alcheon când aude, că acest medic, nu lasă aşa uşor bolnavii lui, şi vede o femeie cu un copil fugind în întuneric, presimte ceva, şi pe furiş urmăreşte această femeie, crezând, aşa va găsi pe omul căutat. Bidam, de pe un acoperiş vede totul, şi el începe joaca de a ascunselea. Omule, poate eşti tu foarte bun la luptă, dar aici mai ai de învăţat. Alcheon repede observă, este cineva în spatele lui, câteva mişcări, şi Bidam se trezeşte cu nişte săbii trase în faţa nasului. Să nu credem, Bidam a început să tremure. Nu. Nici nu vine vorba. El nu are probleme cu spada, sau cu numarul soldaţiilor. Bătaia de cap a lui Bidam este culoarea hainei lui Alcheon. El este galbenă. De această culoare Yusin nu a amintit nimic. Acum ce să facă? Ca Hamlet pune întrebarea. Galbenul este prieten sau duşman? Hm. Spre norocul lui (să fim sincer şi a lui Alcheon) apare Prinţesa cu Nangdoi lui Yusin. Bidam în sfârşit primeşte un răspuns. Cum acei doi soldaţi au haine albaştri (cum şi Yusin şi Deokman tot aşa), acum poate să conducă pe această mic grup la prieteni rămaşi în peşteră. Dar, Bidam nu mai poate fi tras la nas încă odată.. Chiar în faţa peşteri, o mişcare şi cei doi Nangozi sunt ameninţaţi cu săbiile procurate de chiar de la ei. Cum încă are probleme cu aceşti oameni, pune pe ei să spune pe gura mare numele lor. Şi Goksaehun şi Daepung execută cererea. Deokman aude vocile şi-l trezeşte pe Yusin. Acesta crede, poate este o capcană. Afară Bidam este certat de Prinţesă. Şi Yusin cu asta a primit confirmarea. Ies din întuneric perechea noastră. Bidam, încet, iese din scenă, dar a aflat ceva împortant. Aici nu este vorba de nişte soldaţi fugari şi nişte Hwarangi . Aici e ceva mai mare, Prinţese, familia regală. Şi gemenele se reîntâlnesc, pe malul râului, în întuneric. Cad lacrimile de bucurie. Micul grup se refugiază într-o casă pe munte. Alcheon cu oamnii lui veghează perimetrul, ca nimeni să nu afle locaţia lor, şi să nu deranjeze liniştea fetelor. Cei doi, stau în casă, Yusin se plimbă în faţa uşii. Conversaţia începe greu. Şi CheonMyeong spune adevărul. Deokman trebuie să plece. Nu mai poate apăra, nu mai poate să facă nimic. Povesteşte despre lipsa de putere a familiei regale, despre nejoaca împreună, despre netrăirea împreună ca surori, despre anii aruncaţi, despre visele pierdute. Este greu pentru amândoi. Înghit lacrimile. Este şi bucurie, dar şi tristeţe. CheonMyeong arată lui Deokman cadoul adus. Este o rochie de prinţesă, identică cu al ei. Mama lor a cusut. Ea a fost care, cu suflet de mamă, degeaba a văzut-o numai o singură dată, a făcut această rochie pentru fata ei. Trebuie să probeze. Şi iese Prinţesa ca să vorbească cu Yusin. Gata. Acum chiar vrea ca Mishil să fie terminat. Pînă aici a fost, aţa sa rupt. Chiar când vrea să ceară suportul lui Yusin, să contine bătălia, Hwarangul cade pe genunchi. Yusin prezintă dorinţa lui. Nu mai poate să rămână cu Prinţesa. Pleacă cu Deokman. Vrea să ajbă grijă de ea, vrea să trăiască alături de ea. Cum cineva ar fi rotit un pumnal în inima lui CheonMyeong, aşa de dureros este acest sentiment. O lume întreagă s-a prăbuşit. Abia mai poate cu putere, acum şi acestă mărturisire. Simte, cum curge şi ultima speranţă din trupul ei. Gura se usucă, aer nu mai este, picioare tremură. Aici este sfârşitul? Bărbatul, pe care iubeşte în secret, a ales pe altcineva, pe sora ei. Simte, leşină. Dar apare Deokman îmbrăcată ca Prinţesă, şi CheonMyeong se adună. Nu. Nu trebuie să vadă Deokman ce luptă se dă în sufletul ei. Întoarce în casă, să aducă piaptăn, să aranjeze părul sorei. (dar cred, plânge înăuntru un rând, fără să vadă nimeni.) Deokman simte ceva. Yusin se uită la ea cu ochi pline cu iubire. Este prima dată, când vede pe Deokman în haine de femei. Este frumuşel. Fata încearcă să schimbe direcţia conversaţiei, dar Yusin întrerupe. A spus Prinţesei decizia lui. Merge cu Deokman. Acum e rândul fetei să dezvăluie secretul lui CheonMyeong. Poate că Yusin nu ştie, dar Prinţesa simte ceva pentru el. Bărbatul, cu un singur suspin din adâncuri, arată ce gândeşte CheonMyeong iese, şi cele două fete stau jos, sub copac. Şi natura este tristă. Nu se aude altceva, decât zgomotul frunzelor ce cad uşor pe pământ, cum şi copacul ar plânge soarta acestor două fete. Aici se întâmplă ceva dramatic. Şi în toamna posomorâtă, Prinţesa piaptănă părul lung a lui Deokman. La cererea lui CheonMyeong, ca Deokman să-l numească numai odată ca soră, fata ezită, dar promite, aşa va chema data viitoare. Oare va fi cândva? Deokman mai are de spus ceva. Despre Yusin. După ce au plecat din aceste meleaguri, va trimite înapoi pe bărbat. Ştie bine, ce înseamnă Yusin pentru Prinţesă, pentru Shilla. Dar până atunci are nevoie de el, ca să nu fie singură, să nu se teme. Dar va trimite înapoi pe Yusin, promite. Şi CheonMyeong ia decizia, poate cea mai grea din viaţa ei. Poate se rupe inima ei, poate singură va trece prin întuneric, dar fericirea persoanelor, pe care iubeşte cel mai mult, este mai presus decât orice. Se îngenunchiază în faţa sorei sale, îi prinde de mână şi cere, împloră, să nu facă asta. Să plece cât mai departe, şi să trăiească viaţa lui ca femeie alături de Yusin. Să uite totul, pe Majestatea, pe mama, pe ea, şi să fie fericit. Mai vrea să spună ceva, înghite, dar noi auzim gândurile. Să trăiască aşa şi în locul ei. Asta trebuie să facă. Şi copacul plânge mai departe, de asemena sacrificiu. De aproape Yusin, şi Alcheon se uită la gemene. Yusin cere prietenului să aibă grijă de Prinţesă şi îi spune despre decizia lui. Acesta, după o ezitare, povesteşte planul căsătoriei regale. Yusin acum înţelege, de ce s-a comportat tatăl lui aşa, dar acum nu mai contează nimic. Ştie, ce simte Prinţesa pentru el, dar el este un om care face ce are în inimă, şi asta nu poate fi schimbat. Bidam, după un colţ, se uită doar, la această pictură liniştită. Dar această idilă, odată se va termina. Afară aşteaptă realitatea crudă. Bojong şi echipele de căutare, încep să se apropie mult. Repede trebuie să dispară din acest loc. Deokman se îmbracă iar în haine de soldat, şi micul grup se gândesc la un plan pentru a ajunge la râu în siguranţă. Mai trebuie să găsească o soluţie, să nu găsească urmele lui Deokman. CheonMyeong se uită la hainele de prinţesă a sorei. Îi vine o idee. Cadeţii se duc la locurile lor. Dar cineva a rămas aici, şi pe furiş, se uită la casa aparent părăsită. Daenambo este această persoană, şi aşteaptă. Înăuntru, fetele iau rămas bun, sub privirea celor doi Hwarangi. O ultimă îmbrăţişare, o ultimă picătură de lacrimă. Şi..................... Continuarea în episodul următor.

Segítséget a fórumhoz találsz a Help oldalon. Ajutor pentru a accesa forumul găseşti pe pagina Help. Zilele săptămâni: hétfő=luni kedd=marţi szerda=miercuri csütörtök=joi péntek=vineri szombat=sâmbătă vasárnap=duminică

Képgaléria

Szólj hozzá

mihaela [ 2010-08-21 13:12 ]

e foarte emotionant acest episod acum li se hotaraste destinul pt toti cei imlpicati,bravo oros si sa nu uit LA MULTI ANI fericiti alaturi de cei dragi ,pupici

Orosz [ 2010-08-20 23:05 ]

Cred, am scos din acest episod tot ce este mai frumos.
Am avut si actiune, si momente emotionale.
Scuze daca nu am putut sa relatez totul ce am vrut, dar acum, asa mi-a venit sa scriu.
Oricum multumesc pentru laude, si promit, o sa mai vin cu asemena descrieri.

anja [ 2010-08-20 22:44 ]

un alt episod cu mare incarcatura emotionala...descris si subliniat cu finete de tine! Inca odata iese in evidenta ca tacerea e de aur(ma refer la CheonMyeong )e bine sa luam exemplu de ea...

Mary Mariko San [ 2010-08-20 21:16 ]

Da,asa e,ai mare dreptate ,oltea chiar este un episod dueros...........si cu momente de adevar.......

oltea [ 2010-08-20 20:10 ]

revin cu inima stransa la acest episod e dureros destinul se joaca cu inimile si viata lor .Cred ca ma repet dar imi place mult aceasta melodie .mi-a placut "si copacul plange.......de asemenea sacrificiu" minunat

analovemisaeng [ 2010-08-19 21:25 ]

Eh, eu tineam cu Seolwon XDXD da' acu' asta e.
Foarte frumos scris, Feri... zici ca-i versiunea scrisa a serialului... de fapt, asta este!

oltea [ 2010-08-19 14:27 ]

minunat imi face sufletul sa vibreze eee amintiri din tinerete s-au dus oooohhh ce bine-i sa simti ca cineva te poate iubi si te poate proteja toata viata indiferent de intemperii .Noroc ,ca sunt episoade si cu altceva decat love ca altfel m-as imbolnavii de inima
OROSZ nu te-ai gandit niciodata sa incepi sa scrii o carte cu adevarat ?ai stofa de scriitor- romancier daca te gandesti s-au poate deja ai scris vreau si eu cu autograf vorbesc f serios .Imi place cum scrii multumesc

Orosz [ 2010-08-19 07:17 ]

Sincer, Aceste "perle" stiu pe limba mea, si incerc sa traduc pe romaneste cat mai fidel. Sunt si altele, dar nu pot deloc pentru ca pe romaneste nu au un inteles bun.
De pilda la noi daca cineva moare, spunem miroase din jos micsandra, dar pe romaneste iese mai bine Miroase floarea de jos.
sau:
se uita ca mielul la poarta noua, la noi inseamna: este foarte mirat
si asa mai departe.
Din cauza asta e gru sa scriu pe doua limbi.
Sa aiba farmec, dar sa fie si tradus cat mai exact.
Scuze, daca sunt cateva expresii, care ori nu e scris corect, sau este de neinteles, dar incerc sa fie pe placul tuturor.
Stiu, am eu stilul meu aparte.
Si asta pune amprenta pe scrierile mele.
Cred, si mai departe veti citi cu aceeasi dragoste, cum scriu eu cu mult entuziasm si sudoare.
Va multumesc, si doresc mai departe o zi buna.

LIVIA [ 2010-08-19 02:10 ]

Trebuie neaparat sa-mi procur o spada pentru sters praful si o bata pentru maturat ,sa fie pe post de aspirator.De unde le scoti?Ai un farmec aparte in a descrie faze tari.

anja [ 2010-08-18 16:43 ]

Deokman stă numai şi holbează în nimic.""alta perla !
Clipul este o incantare si melodia interpretata de YS o surpriza!
Multumim orosz,uneori cred ca de fapt tu ai scris si regizat acest film.

anja [ 2010-08-18 16:39 ]

alt episod care mi-a placut mult si pe care il descrii cu mult talent.Expresii pline de umor :""Bidam cu spada sterge soldatii.Yusin cu bata lui matura...Cei doi bărbaţi macină oamnei ca nişte maşini de tocat.si multe altele , toate sunt exprimari cu care vei ramane in istoria acestui film.Primele 15.min din film care readuc emotia in sufletele noastre!

oltea [ 2010-08-18 14:03 ]

asa-mi trebuie daca nu trec la timp pe aici unde lumea munceste cu ardoare .Acum trebuie sa las impresii la foc automat. mi s-a rupt inima in doua la videoclip cand am urmarit si a inceput sa cante melodia si ochii lui Yusin sunt in lacrimi. Ce cruda e viata uneori,prietenii stiu de ce.......mi-ai umblat la corason da totusi am puterea sa-ti multumesc